In ultimele zile, blogul asta a fost mai parasit decat o statie de tramvai cand trece Mircea Lucescu…

Motive au fost destule, dar nu sunt convins ca vreti sa le auziti. Principalul ar fi eterna lipsa de timp, accentuata de micile apocalipse meteorologice din Bucuresti. Cred ca de data asta a fost prima oara cand n-a avut sens sa ma irit pe cliseele mass media. “Bucurestiul sub Asediu” n-a fost nicicand un titlu mai realist, apogeul ostilitatilor albe fiind atins miercuri seara. De la caderea FNI n-am mai vazut atatia oameni pusi in fund de un simplu…vant.

In timp ce ma chinuiam sa ajung prin viscol la un oficiu postal, m-a lovit din nou nostalgia. Cu mai bine de un an in urma, imi doream sa ma pot plictisi in voie. Ei bine, acum mi-am dorit sa ma pot bucura de ninsoare. Cand vad fulgii aia sa ma gandesc exclusiv la schiuri si oameni de zapada si nu la ambuteiaje si trotuare transformate in derdelusuri.

Evident, cand trebuie sa faci slalom printre masini blocate si sa te gandesti cum naiba ajungi acasa, e cam greu sa retraiesti “magia primei ninsori”. E greu sa stai cu gura cascata si astepti sa-ti cada fulgi in ea. Nu, hipsterii care “raspandesc ganduri bune” pe banii consoartelor sau ai rudelor nu se pun . Din acelasi motiv cred ca nici receptivitatea mea si a altora la statusurile de tip ”In sfarsit ninge” nu a fost prea mare.

(Sursa: Mediafax)

Bucuria ninsorii costa, la fel ca si luxul plictiselii. Ca sa te poti hlizi pe geam la fulgi 3 zile iti trebuie mult mai mult decat iti trebuia cu ani in urma. Copilul de 8 ani era fericit ca nu se face scoala si stia sigur ca ai lui parinti vor infrunta zapada pentru el. Pentru multi, 3 zile de ninsoare inseamna trei zile intarziat la munca si de stat peste program, trei zile de probleme amanate, trei zile pierdute in transportul comun (taxiurile au fost scoase din schema).

Pentru a afirma fericit “In sfarsit ninge!” si a te gandi ca ar merge o fuga pe partie in weekend, iti trebuie siguranta financiara pe care foarte putini romani o au. Nici chiar propria afacere nu-ti ofera mereu luxul de a putea sa fugi 3 zile, atunci cand te taie capul. Pentru unii, dovada suprema a cresterii economice a fost hoarda de masini si plasme cumparate in rate, cuplata cu kilograme de carne cu aditivi pe masa. Din pacate, cumparatul pe datorie si satisfacerea unor nevoi imediate nu sunt suficiente pentru o clasa reala de mijloc, una necesara evolutiei sociale.

Cat despre mine, o sa spun ca sistemul se insanatoseste atunci cand se vor ieftini ninsorile!

P.S: In alta ordine de idei, inca ma intreb cine-i responsabil pentru super conceptele de evenimente romanesti. Acum oi fi eu carcotas, o fi imbatranit Ducu Berti…dar nu-mi dau seama cum a putut cineva trazni numele de concert Dragobertzi!